Ai auzit de sute de ori numele Slatina, dar te-ai oprit vreodată să afli ce înseamnă? În spatele acestui nume obișnuit se ascunde o poveste fascinantă, o istorie bogată și semnificații adânci. În acest articol, vom călători împreună în trecut pentru a dezvălui misterul din spatele numelui Slatina și pentru a descoperi frumusețea și bogăția sa culturală. Haide să pătrundem împreună în lumea fascinantă a originii acestui nume încântător.
Deși pare o simplă denumire geografică, fiecare literă, fiecare sunet ascunde o poveste ancestrală, o conexiune cu strămoșii noștri și o întreagă moștenire culturală. În această explorare detaliată, ne vom adânci în tainele etimologiei, vom desluși misterul istoriei și vom îmbrățișa legăturile noastre cu mitologia locală.
În căutarea rădăcinilor profunde ale numelui “Slatina”, ne întoarcem către istoria și semnificațiile acestui cuvânt care a fost purtat cu mândrie de orașul nostru de-a lungul timpului. Originea sa etimologică poate fi găsită în limba slavă veche, unde termenul “slatina” însemna “loc cu apă sărată”. Această interpretare ne dezvăluie o legătură strânsă cu resursele naturale din zonă, în special cu izvoarele sărate care au fost mereu o trăsătură distinctivă a regiunii noastre. Apa sărată nu era doar o sursă vitală pentru comunitățile străvechi, ci și un element încărcat de semnificație mitologică și spirituală. Izvoarele și pâraiele sărate erau adesea asociate cu puteri vindecătoare și cu prezența divină în mitologia locală. Astfel, numele “Slatina” poartă în sine o adâncă conexiune cu tradițiile și credințele străvechi ale locuitorilor săi.
O altă posibilă sursă a numelui ar putea fi legată de “slatină”, o substanță argiloasă și vâscoasă găsită în anumite zone din regiunea noastră. Această interpretare aduce în discuție caracteristicile geologice și naturale ale teritoriului nostru, sugerând că numele poate fi legat de compoziția solului și de peisajul specific al zonei.
Indiferent de interpretarea exactă a rădăcinilor numelui, este clar că “Slatina” este mult mai mult decât un simplu nume geografic. Este un simbol al identității noastre colective, al tradițiilor noastre ancestrale și al legăturilor noastre strânse cu mediul înconjurător. Prin explorarea și aprecierea rădăcinilor acestui nume, ne conectăm mai profund cu istoria și cultura locului nostru și ne îmbogățim înțelegerea asupra identității noastre locale.
În mitologia locală, numele “Slatina” este adesea asociat cu legende și povești care își au rădăcinile în străvechile tradiții ale locului. Deși nu există mituri specifice care să ofere o explicație clară a numelui, există elemente mitologice care pot fi conectate cu semnificația și simbolistica acestuia.
Una dintre posibilele asocieri mitologice este legată de importanța apei și a izvoarelor în tradițiile și credințele vechilor locuitori. Apa, în special apa sărată, era adesea considerată sacră și purificatoare în mitologia locală. Izvoarele sărate erau adesea asociate cu zeițe ale apelor sau cu locuri sacre, iar numele “Slatina” ar putea fi legat de această venerare a apelor..
Numele “Slatina” a fost adesea folosit în documente istorice pentru a evoca imagini legate de locul însuși sau pentru a sublinia anumite aspecte ale istoriei și culturii locale.Apare astfel înregistrat în acte oficiale, hărți vechi și alte documente care descriu evoluția orașului de-a lungul timpului. Aceste documente furnizează informații valoroase despre istoria localității, despre schimbările sociale, economice și politice din regiune, precum și despre personalitățile și evenimentele importante care au avut loc în Slatina de-a lungul secolelor. Aceste lucrări oferă o imagine detaliată și cuprinzătoare și sunt esențiale pentru înțelegerea identității și evoluției sale de-a lungul timpului.
Sfârşitul secolului al XVI-iea şi începutul veacului al XVII-iea consemnează oraşul Slatina între aşezările urbane importante ale Ţării Româneşti, realitate istorică dovedită de izvoarele numismatice, documentare şi de mărturiile unor călători străini care au vizitat acest areal geografic.
Un alt document datat 1 iulie 1627, scris la Slatina, menţionează oraşul, şi satul Cireaşov, cu prilejul cumpărării unei ocini şi dedini. Preotul Manea a cumpărat „4 funi de ocină de la Dragomir, ficiorul Ticăi, de în sat de în Cireşov şi se-au tocmit de bunăvoe şi denaintea a oameni buni şi a megieaşii de în sat şi de înprejurul satului şi de în oraş de în Slatină”. Actul de vânzare s-a încheiat în prezenţa unor martori, Popa Manea plătind lui Dragomir pentru cele 4 funii de pământ „un cal bun şi aspri 200″. Târgul s-a încheiat ,.în casa Comei de în oraş de în Slatina”
Statutul de oraş al Slatinei mai apare menţionat şi în actul de vânzare datat 29 aprilie 1638, intervenit între Popa Vladul şi preoteasa Calea care au vândut mănăstirii Brâncovei „viile de la Clocociov, din dealul de jos, cu 55 ughi hani gata”. Între martori sunt amintiţi Teodor comisul din Milcov, Gherghe cel Mare, Ivan, Stepan, Gherghe cel Mic, Iorga căpitan judeţean, popa Drăguşin şi “preoţii toţi, cu tot oraşul tot”. Putem concluziona din analiza expresiei „cu tot oraşul tot”, că nu poate fi vorba de o altă localitate urbană decât de Slatina.
Pentru mijlocul veacului al XVII-iea Slatina ar fi menţionată în lucrarea “Origine et ocrnsus Transylvanorum” (Lyon, 1667) a cronicarului sas Laurcntius Toppeltinus ( 1641- 1670). La 15 mai 164, Matei Basarab ( 1632-1654), aflat în conacul de la Popeşti de pe Argeş, poruncea hotarnicilor jupânesei Anca, a lui Radu Elucer, din Proroci şi ai fiului ei, Dumitraşco,boierilor Giurgiu şi Mitrea din Puturoasa, Mihăilă, Tudoran şi Ion din Urluieşti, Vasile pârcălab, Gheorghe Sîrbu, Ivan Pecea din Slatină. Radu Caşotin din Creţi, Avram logofăt şi Stanciu Mehedinţu( din Brîncoveni, ca să le hotărăscă ocina din satul Ibăneşti dinspre feciorii lui Manea Piscotan, punând pietre cum era obiceiul ocinei. Hotarnic era Stoian al doilea portar (în mod cert din Slatina).
La 15 august 1699 Constantin Brâncoveanu împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Brâncoveni să perceapă „toată vama domnească de la oraşul domniei mele de la Slatina, ca să fie toată vama pe seama sfintei mănăstiri”. Conducătorul obştii monahale mai primeau şi dreptul de a judeca pe ţăranii din cele 12 sate „de pe împrejurul târgului după obicei”. În anul 1700 este consemnată ridicarea unui edificiu religios reprezentativ în oraşul Slatina, biserica „Sf. Nicolae” din „Coastă”. A intrat în conştiinţa locuitorilor sub această denumire întrucât se găseşte pe coasta dealului Caloianca, şi pentru fi făcută distincţia de biserica Sf. Nicolae din Târg. Zidirea ei iniţială a fost atribuită mai multor enoriaşi şi preotului Radu cu soţia sa Ilinca. Inscripţia vechii bisericii din anul 1700, realizată pe o lespede de marmură albă nu se mai păstrează, întrucât a fost distrusă cu prilejul lucrărilor de rezidire a aşezământului din anul 1889.
Prin urmare, utilizarea numelui “Slatina” în documentele istorice servește nu doar ca modalitate de identificare a locului, ci și ca mijloc de transmitere a istoriei și a culturii locale către generațiile viitoare. Este o modalitate de a eterniza amintirea locului și de a păstra vie identitatea și moștenirea sa culturală și istorică.
Printre primii care s-au aplecat asupra cercetării originii cuvântului ce dă numele ”Slatina” a fost slătineanul George Poboran (1868-1925), autorul primei monografii a orașului. În cartea sa intitulată “Istoria orașului Slatina”, el susține că urbea de pe râul Olt ar fi de origine latină, fostă colonie latină. Numele său, în acest caz, ar fi strâns legat de acest fapt: prima literă a numelui orașului – ”S”, ar fi apărut în structura cuvântului deoarece romanii obişnuiau să însemneze astfel orice punct strategic ori întărit şi orice punct de trecere. Totuși, același ”S” ar fi putut să apară deoarece crearea unei colonii romane era condusă de către un ”Senatus-consulte”, ce purta un asemenea însemn. Apoi, la litera menționată, ar fi fost anexată, pur și simplu, vorba ”latina” de la limba Imperiului, conducând astfel la cuvântul ”Slatina”.
O altă variantă avansată de George Poboran este legată de un trib ce ar fi făcut parte din Imperiul Roman și care s-ar fi așezat pe meleagurile de azi ale capitalei județului Olt. Potrivit lui, între numeroasele triburi în care era împărțit poporul roman din Roma, era și un trib numit „Stelatin”. Este posibil ca coloniștii care s-au așezat în cele dintâi timpuri pe aceste locuri ale orașului actual Slatina să fi fost din Roma și să fi făcut toți sau majoritatea lor parte din acest trib Stelatin. Din acest cuvânt, printr-o sincopă, eliminându-se literile „t” și „e”, ar fi rămas cuvântul ”Slatina”.
Un alt punct de vedere, vehiculat și de slătineanul George Poboran, se referă la o legendă care circula despre numele orașului, legată de o femeie care ar fi stăpânit, în vremuri străvechi, tot ținutul de azi al Slatinei, de la aceasta rămânând astfel ”moșia”.
În cartea ”Istoria românilor”, August Treboniu Laurian (1810-1881) numește și el Slatina drept ”Stelatina” (Stela-latina), adică steaua latină, crezând că aici ar fi fost o cetate romană întemeiată în urma cuceririi Daciei sau poate reședința vreunei legiuni romane cu acest nume.
Scriitorul francez Waillant a sugerat că ”Slatina” vine de la vorba latină ”saltus”, adică loc de săltare dintr-o Românie mică într-o Românie mare.
Despre originea slavă a numelui orașului există și alte ipoteze. Se spune că numele ar proveni de la ”Zlatna” sau ”Zalatna”, cuvinte ce, în limba slavă, înseamnă aur, deoarece prin aceste locuri ar fi existat aur extras din nisipul râului de către țigani numiți ”zlătari” sau aurari.
Originea numelui orașului Slatina rămâne un subiect dezbătut și plin de mister, având multiple teorii și interpretări care își au rădăcinile în istoria și tradițiile locale. Este un subiect fascinant și divers, marcat de o varietate de teorii și interpretări. De-a lungul timpului, cercetătorii și istoricii au adus în discuție multiple ipoteze privind etimologia acestui nume, de la origini latine și legende locale, până la posibile influențe slave sau chiar teorii mai exotice. Indiferent de varianta preferată, este clar că numele Slatina are o bogată și captivantă istorie, reflectând diversitatea și complexitatea culturii și istoriei locale. De-a lungul timpului, acest nume a devenit un simbol al identității și tradiției orașului, amintindu-ne de trecutul său glorios și contribuind la conturarea imaginarului colectiv al comunității.
Originea numelui Slatina reprezintă un subiect plin de farmec și mister, atrăgându-i pe cei pasionați de istorie și lingvistică într-o călătorie captivantă prin timp. Este o poveste care nu doar dezvăluie rădăcinile unui nume, ci și modul în care acesta poate reflecta și influența identitatea și evoluția unei comunități de-a lungul generațiilor. Prin urmare, explorarea originii numelui Slatina nu este doar o simplă investigație lingvistică, ci și o călătorie fascinantă în inima unei culturi și istorii vibrante.
Sursa foto : Wikipedia
